darkicetheo
Veronica
Inteligenţa mi-am dezvoltat-o meditând. Printr-o metodă sigură, prin conjecturi solide şi printr-o atenţie constantă, am ajuns să cunosc multe dintre secretele naturii.
Câinele este un animal atât de pocit, cu un caracter atât de urât, încât a fost considerat întotdeauna un monstru, născut şi crescut în afara oricărei legi. Într-adevăr, dacă odihna este starea naturală, cum se explică faptul că un animal e întotdeauna agitat şi preocupat, fără vreun scop sau vreo nevoie, chiar şi când e sătul şi neînfricat? Dacă, în mod universal, frumuseţea constă în supleţe, graţie şi prudenţă, cum să admitem că un animal e întotdeauna brutal, zgomotos, nebun, repezindu-se asupra oamenilor şi alergând după şuturi şi uşuiri? Dacă favoritul, capodopera creaţiei, este pisica, atunci cum putem înţelege că un animal o urăşte, o fugăreşte fără să fi fost nici măcar zgâriat şi-i rupe coastele fără să aibă chef s-o mănânce?
Aceste contradicţii arată că. în general, câinii sunt blestemaţi; e foarte adevărat că sufletele vinovate şi pedepsite intră în trupurile lor. Aceste spirite suferă: de aceea ei sunt furioşi şi agitaţi încontinuu. Ele şi-au pierdut raţiunea: de aceea ei distrug totul, sunt bătuţi şi stau legaţi aproape toată ziua. Ele urăsc frumosul şi binele: de aceea ei încearcă să ne sfâşie.
